Malaele

memorie

bolnav cu nervii

divort din dragoste

BBC isi bate joc de Romania

cititi articolul AICI

Dreapta a castigat euro-alegerile din 2009

detalii gasiti pe eurosceptic

noi stam cam asa:

PSD – 10 mandate

PD-L – 10 mandate

PNL – 5 mandate

UDMR – 4 mandate

PRM – 2 mandate

EBa – 1 mandat

Da, intr-un Occident imbibat de stangisti (avem ascensiunea Stîngii germane de la mişcarea de protest şaizecistă pînă la dominaţia culturală cvasi-totală din prezent), Dreapta a inregistrat o victorie pe plan european… nu si la noi, insa. In fapt, Dreapta noastra este mai mult o caricatura, o parodie la ceea ce ar trebui sa insemne cu adevarat. Dar ramane de vazut cat de „dreptaci” sunt si restul europarlamentarilor, s-ar putea ca impostura sa nu fie doar un simptom romanesc. Nu ne-ar mira, nu?

Cititi si acest comentariu-raspuns semnat de Imperialistu’ pe site-ul patruped:bun/biped:rau; este succint si edificator:

Afilierea liberalilor la dreapta e o mica lovitura de imagine.

Istoric vorbind, liberalismul a aparut la stanga. Egalitarismul dus la extrem si dispretul/ura fata de vechea ordine erau caracteristice liberalilor, doar nu degeaba conservatorii ii numeau rosii si ii acuzau de nihilism si revolutionarism. Situatia s-a schimbat o data cu aparitia socialistilor, cei care au intrat la stanga liberalilor, obligandu-i cumva sa mearga spre centru, centru-dreapta.

Ceea ce e foarte interesant e ca atat socialistii, cat si liberalii au preluat idei de la conservatori. Pe de o parte, socialistii si-au insusit o buna parte din critica formulata la adresa mercantilismului si capitalismului, a industrializarii si tehnologizarii accelerate; pe de alta, parte, pluralismul politic liberal nu e altceva decat o adaptare a criticilor conservatoare franco-germane la adresa statului ultracentralizat si a monopolului acestuia asupra suveranitatii.

Acest lucru e destul de clar daca te uiti la ceea ce afirma conservatorii. Pentru ei, proprietatea este sacra, iar individul si comunitatile din care acesta face parte (familia, satul, comuna, orasul, breasla, parohia etc.) trebuie sa ramana in afara autoritatii statului, stat a carui influenta poate fi in principiu doar negativa. Descentralizarea nu este o idee liberala, ci una conservatoare. Respectul fata de diversitatea naturala a comunitatilor umane si fata de tot ceea ce il caracterizeaza pe Om sunt tot idei conservatoare. Heirupismul si entuziasmul „remodelator” sunt specifice socialistilor si liberalilor, amatori de utopii.

As zice ca suntem victimile unei bune campanii de presa.

In ceea ce priveste alegerile europene, eu zic ca e greu de zis cat a fost dreapta cea care a castigat. Sa luam cazul francez: Sarkozy si al sau guvern au luat o sumedenie de masuri socialiste. Cat de dreapta mai e un astfel de partid? Poate ca mai corect ar fi sa zicem ca socialistii hard au pierdut.

P.S. Mi se pare ca Altermedia amesteca merele cu perele (partidele civilizate cu barbarii). De cand nationalismul e reprezentat de comunisti ca Vadim sau hoti ordinari precum Becali? Si apoi, nu vad nici o mare victorie in ascensiunea unor Jobbik.

Obiceiurile mor cel mai greu: popor de indolenti ascunsi dupa propria umbra…

miscati-va naibii la vot!!!

VREI CA, PE BANII TĂI, LÁSZLO TŐKÉS SĂ NE UMPLE DIN NOU DE BALE ACUZÂNDU-NE DE „PURIFICARE ETNICĂ? CĂ ÎN ROMÂNIA EXISTĂ LEGI CARE ÎI DISCRIMINEAZĂ PE CONCETĂŢENII NOŞTRI MAGHIARI?!

VREI CA, PE BANII TĂI, CSABA SOGOR SĂ MILITEZE ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN PENTRU AUTONOMIA „ŢINUTULUI SECUIESC ŞI SĂ AMENINŢE CĂ ARDEALUL AR PUTEA DEVENI UN AL DOILEA KOSOVO?

VREI CA, PE BANII TĂI, GYURI FRUNDA SĂ TOACE ROMÂNIA, DECLARÂND CĂ EL NU REPREZINTA ACEASTĂ ŢARĂ? EL ŞI ALŢII, PLĂTIŢI DIN BANII TĂI? harghita-pe-locul-trei-pe-tara-la-vot

Am votat pentru ca nu vreau ca erdelyii sa se exprime mai vocal decat ardelenii in chestiunea Ardealului, iar cei ce nu au facut-o, ascunsi dupa slogane moraliste, vezi doamne le dam o lectie acestor aroganti, sunt, in opinia mea, naivi. lectia nu va fi primita, va targeta neantul, iar pentru Ardeal se vor exprima habitantii lui cel mai putin legitimati istoric, dar in acelasi timp si cei mai constiinciosi in raport cu propria datorie politica, de om al polis-ului.

un-vot-ca-un-glont-de-rezistenta: nem! nem! UDMR

suntem, intr-adevar, prosti de buni…

ALEXANDRINA HRISTOV

Fata merge pe jos

De când ai plecat

La Femme Qui T’aime

Suntem, într-adevăr, proști de buni…

Dacă ne-am fi născut în urmă cu trei secole, am fi avut cu toții, cei din Ardeal, statutul de nație ”tolerată”… pe pământ românesc. Dimineață citesc articolul acesta:

În Harghita s-a scandat în maghiară: „Ocupanți, cărați-vă!”

după cum se vede, suntem numiți ”Ocupanți” ai Ardealului și am face bine să ne cărăm

apoi, mai spre amiază, citesc acest articol:

Tokes:”Românii să învețe maghiară, dacă trăiesc printre maghiari”

veșnicul neliniștit pastor își joacă în continuare cărțile.

iar acum seara dau peste această postare. există și un filmuleț

Poliția română a asistat impasibilă la acte de extremism maghiar anti-românesc realizate la CLUJ de HVIM cu un pastor reformat în frunte VIDEO/FOTO

Voi înțelegeți cum de pot fi unii atât de înguști la minte? Își aprind singuri paie sub ei. Ardealul este un spațiu pe care l-aș caracteriza ca unul al geniului omului de rând. Este un creuzet în care și-au găsit locul toți cei ce au poposit aici pentru o vreme mai scurtă sau mai îndelungată. La nivelul omului de rând a funcționat buna-înțelegere. Fiecare specificitate națională și-a putut derula tradiția și credința. Însă cum se găsește câte un politician sau un pastor să-i provoace pe acești secui fuduli, nu se pot abține de la a ne zgândări demnitatea de români – la noi în casă, nu la ei! Juridic se numește calomnie și ofensă la adresa însemnelor statului – locul lor: Codul Penal. Mai sus ați putut citi despre lașitatea poliției.

Se pare că liniștea Ardealului se vrea a fi tulburată. Apar tot mai frecvent declarații provocatoare pentru sensibilitatea românului, auzim tot mai des de faimosul Trianon. Pentru unii încă suntem o nație tolerată în Ardeal. Cam cât de tupeist trebuie să fii și cam cât de ignar?

Michael Stipe meets Caravaggio… sau invers

R.E.M. – Losing My Religion… Piesa asta mi-a lăsat mereu o senzație de clar-obscur. Ce face Michael Stipe aici? Își plânge decadența (homosexualitatea sa e declarată) sau își oficializează desprinderea față de religie? Sau poate nicio variantă. A treia ar fi o stare pasageră de anxietate, care l-a pus în dispoziția unei asemenea compoziții. În tot cazul, atât liniaritatea melodiei cât și scenografia videoclipului puternic amprentat de umbre dense și fante de lumină ce funcționează ca pete de reflector în contrast cu ungherele întunecate, m-au dus cu gândul, reascultând azi Losing My Religion, la Caravaggio. El este cel care, în plină Renaștere (1571 – 1610), săturându-se de estetica umaniștilor, care idealizau corpul omenesc, recurge la instanța realismului  brut. Avea să fie numit precursor al barocului. Dacă vă amintiți că scenele biblice la Caravaggio sunt plasate în realismul cotidianului, veți înțelege cum de m-am gândit la el, când ascultam piesa. Lucrul minunat este că am aflat între picturile sale tocmai scena din videoclip (am postat sub scena pictată fragmentul corespondent din clip; videoclipul integral pare a fi suferit o cenzură) – ”Îndoiala lui Toma necredinciosul (1602)”. Mă declar extrem de încântat… audiție plăcută, vizionare aidoma, căci avem un fel de Caravaggio in motion. Felicitări Michael Stipe!

Un dans pe cât de bizar, pe atât de senzațional și plin de semnificații. Cunoașteți expresia-clișeu: ”își agită mâinile în aer ca și cum ar încerca să înlăture niște gânduri negre”. Priviți dansul aproape șamanic:

Oh, life is bigger
It’s bigger than you
And you are not me
The lengths that I will go to
The distance in your eyes
Oh no I’ve said too much
I set it up

That’s me in the corner
That’s me in the spotlight
Losing my religion
Trying to keep up with you
And I don’t know if I can do it
Oh no I’ve said too much
I haven’t said enough
I thought that I heard you laughing
I thought that I heard you sing
I think I thought I saw you try

Every whisper
Of every waking hour I’m
Choosing my confessions
Trying to keep an eye on you
Like a hurt lost and blinded fool
Oh no I’ve said too much
I set it up

Consider this
The hint of the century
Consider this
The slip that brought me
To my knees failed
What if all these fantasies
Come flailing around
Now I’ve said too much
I thought that I heard you laughing
I thought that I heard you sing
I think I thought I saw you try

But that was just a dream
That was just a dream

Anton Cehov – Un roman cu un contrabas și alte povestiri

”Excelent cunoscător al suferințelor umane, atât trupești – calitate datorată primei sale profesiuni, cea de medic – cât și sufletești, Anton Cehov (1860-1904) a revoluționat dramaturgia și proza rusească…” (Corint-Leda)

Cehov este unul dintre puținii autori ale cărui nuvele simți dorința de a le citi a doua oară (Lev Tolstoi)

Niciuna dintre povestirile lui Cehov nu-mi este indiferentă, iar unele sunt de-a dreptul remarcabile! (Andre Gide)

Pregustare:

VANKA

”Dragă bunelule Konstantin Makarîci! Uite îți scriu o scrisoare. Te felicit de sărbătorile Crăciunului și doresc să-ți dea Domnul Dumnezeu tot ce dorești. Că eu nu mai am nici tătucă, nici mămucă, numai pe tine te mai am…

Vremea e minunată, văzduhul liniștit, străveziu și înghețat. E noapte fără lună, totuși se vede satul întreg, cu acoperișurile albe și cu șuvițele de fum ce se înalță din hogeacuri. Se văd și copacii argintați de promoroacă și nămeții. Tot cerul e numai stele. Și stelele clipesc vesele, iar Calea Laptelui e așa de strălucitoare, de parcă ar fi spălat-o cineva anume și ar fi frecat-o cu zăpadă pentru sărbători…”

Ultravox

All Fall Down

Parov Stelar

Charleston Butterfly

Lost In Amsterdam

Warm Inside (ft Leena Conquest)

Powder

Homesick

Libella Swing

If I Had You