• În original, titlul blogului se citeşte four legs good, two legs bad. Este un slogan din Ferma Animalelor, încă de actualitate. Exemplu ecologist: patruped:bun, biped:rău.
• Blogul a apărut în iunie 2007 şi dintr-un experiment al unui individ izolat s-a transformat în platforma de idei şi opinii a unei echipe de români din România, Canada, SUA şi Israel. Sîntem capitalişti, unii mai conservatori, alţii mai libertarieni şi alţii mai liberali în sensul clasic al acestei noţiuni prea des abuzate. Credem în valorile lumii căreia îi aparţinem, dospite nu în triunghiul Bermudelor, ci în triunghiul Atena-Roma-Ierusalim. Observăm că această lume este asediată dinăuntru şi din afară şi ne opunem, după umilele noastre puteri, raptului accelerat al Stîngii, Tiermondiştilor, Islamiştilor şi Relativiştilor.
• În România şi apoi cîţiva ani buni în lumea liberă nu mi-am imaginat că gîndirea în turmă ar putea fi aşa de larg răspîndită. Ce-i drept, specularea identităţii de grup strîns mulată pe iluzia binelui comun e mult mai eficientă decît îndoparea cu socialism ştiinţific. Diferenţa de metodă e genială: îndoparea îţi face greaţă, doparea te face dependent.
• Delirul celor patru decenii de comunism a avut şi un efect secundar neprevăzut. Decuplarea României timp de patru decenii de la modele sado-masochiste ale Vestului – mă refer la implementarea pe scară largă a teoriilor marxismului cultural – ne-a găsit, pentru prima oară în istorie după o perioadă de izolare îndelungată, într-o situaţie de avans faţă de Vest. Paradoxal, acest avans s-a datorat unei rămîneri în urmă.
• Momentul ‘89 ne-a găsit săraci, buimaci, demoralizaţi şi, cel mai rău, corupţi de metehne bolşevice, însă spiritul românesc reuşise să supravieţuiască. 18 ani mai tîrziu importăm cu iuţeală cancerul care distruge Europa şi recuperăm decalajul istoric, dar de această data fără dividende în viitor.
• Pur şi simplu ne grăbim să ne aliniem şi noi pe buza prăpastiei. Ni se propune un tîrg faustian şi sîntem pe cale să îl acceptăm: identitatea în schimbul înregimentării în canoanele de-spiritualizate ale Europei Unite.
• Am supravieţuit unei corupţii ca să acceptăm o alta.

citiți AICI

O calatorie nu are nevoie de motive. Si dovedeste, in scurt timp, ca-si este siesi suficienta. Crezi ca vei face o calatorie, dar in scurt timp pricepi ca ea, calatoria, e cea care te face — sau desface.
Sunt propozitiile, adesea citate, pe care le intalnim in primele pagini ale acestui jurnal de calatorie. Calatoria lui Nicolas Bouvier, care a durat un an si jumatate, se petrecuse in compania prietenului sau Thierry Vernet, la inceputul anilor 1950, debutase la Belgrad si se sfarsise la Khyber Pass, in Afganistan. La bordul unui Fiat Topolino care-i lasa adesea in drum, cei doi calatori urmasera un itinerar de un exotism incredibil la vremea aceea. Jurnalul a fost scris de fapt mai tarziu; operatia de decantare a impresiilor acumulate a durat ani intregi, autorul a redactat nenumarate versiuni, cizeland pana la perfectiune fiecare fraza.
Sfarsitul calatoriei si al cartii aduce concluzia laconica, superb formulata, a scriitorului-calator:
In ziua aceea, am crezut ca detin ceva, un adevar care-mi va schimba viata. Insa nimic de aceasta natura nu e dobandit pentru totdeauna. Lumea trece prin noi ca o apa si pentru o vreme ne imprumuta aparenta ei. Apoi se retrage si ne lasa in fata vidului pe care-l purtam in noi, in fata acestui soi de incapacitate capitala a sufletului pe care trebuie sa invatam s-o suportam, s-o infruntam si care, paradoxal, e poate resortul nostru cel mai sigur.

Crossroads

I couldn’t talk for the longest times
About the deepest fear of mine
I’m haunted by this hurting spell
To see what I can never tell – it really hurts

Who am I – what can I say
I rather turn my eyes away
I hear my conscience speak out loud
You cannot change – your way too proud

Don’t let me down – I’m standing at the crossroads
Don’t let me down – I’m standing at the crossroads

You gotta know, I can read your mind
And see that you’re the kind
Who’s hiding pain, hiding his life
Behind a wall, a wall of pride

Don’t let me down – I’m standing at the crossroads

Run Through The Night

UDO and Doro Pesch

I’m a Rebel

Restless and Wild

No Time To Lose

Balls to the Wall

Losing More Than You’ve Ever Had

Princess of the Dawn

Winter Dreams

Son Of A Bitch

Russian Roulette

Do It

Metal Heart

Posted in .ReCreație. ]]> http://odaie.wordpress.com/2009/07/10/accept-crossroads/feed/ 0 vladp9 http://odaie.wordpress.com/2009/07/04/josh-turner-randy-travis-king-of-the-road/ http://odaie.wordpress.com/2009/07/04/josh-turner-randy-travis-king-of-the-road/#comments Sat, 04 Jul 2009 15:19:22 +0000 voko http://odaie.wordpress.com/2009/07/04/josh-turner-randy-travis-king-of-the-road/ ]]> vă ofer un cover reușit după King Of The Road al lui Roger Miller

Mi-ar fi placut enorm sa-mi gadil timpanele cu vana celor de la Motorhead…. next time. Iar baimarenii ar fi trebuit sa fie azi acolo in numar cat mai mare, in memoria inimosului Lemmy din Hai-Hui

God Save The Queen

Sacrifice

Don’t Waste Your Time

Fuck Metallica (Enter Sandman)

War For War

Over Your Shoulder

Order/Fade to Black

Out of the Sun

Nebun cel ce spune ca povestile nu se pot intrupa in realitate.

Il cunosteam din lecturi istorice de specialitate, acum insa am dat si peste un roman biografic dedicat exemplarei personalitati care a fost Heinrich Schliemann. Pe scurt despre acesta: se indragosteste de mic de “basmul” lui Homer, Iliada, ascultandu-si bunicul in fiecare seara. Atat de puternic marcat a fost de caderea Troiei, incat repeta intr-una ca Troia a existat si a jurat ca ii va gasi ruinele. Anii trec, devine barbat in toata firea, comerciant dupa traditia familiei. Avand un talent iesit din comun pentru limbile straine (a fost in stare la varsta de 11 ani sa scrie un eseu in latina despre Ulise si Agamemnon), reuseste sa stapaneasca fluent cel putin 7 limbi. De altfel, toate jurnalele sale (a calatorit mult in calitate de comerciant) le-a scris in limba tarii respective. Dupa ce acumuleaza o avere impresionanta, investeste totul in santiere arheologice, pe care le deschide in Asia Mica si in Peloponez. Visul copilului devine realitate – Troia i se dezvaluie, la fel si Micene cu civilizatia sa fastuoasa. Pe coperta puteti vedea masca de aur a lui Agamemnon gasita de insusi Schliemann.

In semn de pretuire pentru aportul sau la istoria antica, trupul lui Schliemann a fost depus intr-un mausoleu ridicat pe o colina ateniana

Si da! va recomand calduros nu doar acest roman, ci tot ce tine de viata acestui personaj incredibil: jurnale, memorii, monografii, tot!